Hipertensiunea arterială (HTA), este o boală cronică caracterizată prin valori crescute ale presiunii arteriale a sângelui. Valoarea ridicată face ca inima să pompeze într-un ritm mai accelerat față de ritmul normal pentru a propulsa sângele în vasele sangvine. Presiunea arterială este de două tipuri: presiunea arterială sistolică (presiunea sângelui în artere în timpul contracției mușchiului cardiac) și presiunea arterială diastolică (presiunea sângelui în perioada de relaxare a mușchiului cardiac). Măsurarea presiunii în vasele de sânge se poate realiza cel mai frecvent, printr-o metodă indirectă, măsurând tensiunea pereților arteriali cu ajutorul unui aparat numit tensiometru. În perioada de repaus, presiunea arterială normală se încadrează între 100–140 mmHg în cazul presiunii arteriale sistolice (limita superioară) și 60–90 mmHg în cazul presiunii arteriale diastolice (limita inferioară). Presiunea arterială ridicată se identifică cu valori persistente ale presiunii arteriale egale cu sau mai mari de 140/90 mmHg.
Hipertensiunea arterială este clasificată fie ca hipertensiune arterială primară (esențială) sau hipertensiune arterială secundară. Circa 90–95 % din cazuri fac parte din categoria „hipertensiunii arteriale primare”, ceea ce înseamnă presiune arterială crescută fără a avea la bază o cauză medicală evidentă. Alte afecțiuni la nivelul rinichilor, arterelor, inimii sau sistemului endocrin determină restul de 5–10% din cazuri (hipertensiune arterială secundară).
Diagnosticul de hipertensiune arterială se stabilește în cazul în care pacientul prezintă în mod persistent valori ridicate ale tensiunii arteriale. În mod tradițional, pentru stabilirea diagnosticului sunt necesare trei măsurători ale tensiunii folosind metoda sfigmomanometrică, la intervale de o lună. Evaluarea inițială a pacienților hipertensivi include analiza istoricului medical complet și examinarea fizică.
Hipertensiunea arterială este depistată cel mai frecvent în cursul vizitelor medicale sau când se solicită îngrijiri medicale pentru o alta problemă de sănătate. Unele persoane cu tensiune arterială crescută acuza dureri de cap (în special în zona cefei și în cursul dimineții), precum și senzatie de amețeli, vertij, acufene (zgomot sau vâjâit în urechi), tulburări de vedere etc.
La examenul fizic, hipertensiunea arterială poate fi suspectată atunci când se detectează prezența retinopatiei hipertensive la examinarea fundului de ochi prin oftalmoscopie. În mod tradițional, modificările serioase ale retinopatiei hipertensive se clasifică în gradele I–IV, deși stadiile mai ușoare se pot diferenția cu dificultate. Rezultatele oftalmoscopiei pot indica și durata stării hipertensive a persoanelor.
Înregistrarea tensiunii arteriale la intervale regulate, timp de 24 ore (ABPM), în condiții de viață obișnuite, permite stabilirea, cu acuratețe, a profilului tensional, aceasta fiind utilă atât înainte, cât și după inițierea tratamentului. În cazul folosirii acestei metode, este obligatorie utilizarea unui dispozitiv validat, cu acuratețe verificată periodic. Medicii recomandă realizarea unei monitorizări ambulatorii a tensiunii arteriale în caz de: suspiciune de hipertensiune arterială (HTA) – “de halat alb”, suspiciune de HTA “mascată” (când există valori TA crecute la domiciliu și normale la cabinet), variații mari ale TA la cabinet, suspiciune de HTA rezistentă la tratament , suspiciune de hipotensiune arterială ortostatică sau in cazul sindromului de apnee în somn, când se constată valori TA crescute pe durata nopții.
Ecografia Doppler a arterelor renale este un test care vizualizeaza arterele renale, arterele care transportă sângele la rinichi. Ecografia Doppler renala este o evaluare care foloseste ultrasunete pentru a oferi imagini precise ale vaselor de sange, cu accent pe analiza structurii si dimensiunilor lor. Prin intermediul ecografiei Doppler poate fi masurat fluxul de sange (directia, viteza, volumul) atat de la nivelul arterelor, cat si de la nivelul venelor . Aceasta investigatie este recomandata in situatii precum dezechilibre electrolitice detectate la analizele uzuale, hipertensiune arteriala la varste tinere, greu controlabila medicamentos, sau boli de rinichi .
AngioCT de artere renale este un studiu neinvaziv al fluxului sanguin arterial renal si permite scanarea cu rezolutie inalta a vaselor renale, folosind un agent de contrast. Aceasta investigatie este efectuată pentru a studia anatomia și a identifica anomaliile vasculare congenitale, compresia tumorală sau stenoza intraluminală a arterelor renale, infarctul renal etc. Posibilitatea reconstrucției ulterioare multi-plane și tridimensionale a imaginilor obținute permite determinarea indicațiilor cu precizie ridicată și planificarea intervenției terapeutice asupra arterelor renale. Contraindicatiile pentru aceasta examinare sunt reprezentate de sarcina, intoleranță la iod, insuficiență renală severa sau tirotoxicoză pronunțată.
Hipertensiunea arterială este un factor de risc major pentru cazurile de infarct miocardic, insuficiență cardiacă, anevrisme ale arterelor (anevrism aortic), boală arterială periferică și este cauza bolilor renale cronice. Chiar și o creștere moderată a valorilor tensiunii arteriale este asociată cu o speranță de viață mai redusă. Modificarea alimentatiei și a stilului de viață pot aduce ameliorări, ținând sub control presiunea arterială, și pot reduce riscurile asociate cu complicații ale stării de sănătate. Cu toate acestea, tratamentul medicamentos este deseori necesar pentru persoanele la care schimbarea stilului de viață nu are efectul dorit sau este insuficient.